Cand ii aud glasul alunec intr-o stare care imi aduce multe amintiri. Daca vocea aia ar fi inca langa mine.. sa o ascult in fiecare zi.. sa ii iau fata intre palme si sa ii sarut buzele. Sa il strang in brate, iar el sa scoata sunete amuzante.. daca ar mai fi stat putin sa ii demonstrez ca nu are de ce sa caute alt ceva...
Dar a plecat.. si m-a lasat cu lacrimile.
Din celebra cutie a Pandorei, în care mişunau toate nenorocirile şi relele omenirii, grecii au scos speranţa abia la urmă, socotind-o răul cel mai redutabil şi înfricoşător. Nu cunosc simbol mai emoţionant. Fiindcă speranţa,ca si iubirea, dincolo de ceea ce se crede, e acelaşi lucru cu resemnarea. Şi a iubi înseamnă a nu te resemna.
RăspundețiȘtergere